Iubitorii de artă sunt invitaţi miercuri, 21 martie, la ora 13.30, la vernisajul primului eveniment din programul „România Centenar” derulat de către Muzel Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Este vorba despre expoziţia „Naţionalism în artele plastice din România după 1918”, ce cuprinde portretele înaintaşilor mişcării naţionale, scene istorice, compoziţii cu figuri reprezintând ţăranul în port popular, şi personajele istorice precum Mihai Viteazul, Decebal, compoziţii cu daci, opere de inspiraţie etnografică.
„Arta plastică de-a lungul istoriei a fost un instrument eficient de exprimare, vizualizare şi promovare a unor idei, ideologii, concepte metafizice, religioase, morale, mistice, politice, etc. Fiind astfel un limbaj excepţional de comunicare, în efortul de formulare a unor mesaje clare putem sesiza şi realizările artistice care exprimă conceptul de naţiune şi naţionalism. Pendulând între percepţia dreptului strămoşesc (ius sanguinis) şi dreptului pământesc (ius soli), ideea naţională din Europa şi ideologia naţionalistă sunt adoptate în mod conştient şi la români începând cu istoria modernă (sec. XVIII) şi se clarifică pe marginea unor idealuri de libertate naţională şi socială. Chipurile naţionalismului după 1918 reflectate în artele plastice din România se pot descoperi şi în patrimoniul muzeelor partenere la acest proiect expoziţional dedicat Centenarului: Muzeul de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” din judeţul Maramureş, Muzeul Judeţan de Artă Satu Mare şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău”, susţin organizatorii într-un comunicat de presă.
Cu rădăcini din secolul XVIII-XIX de sorginte literară şi istoriografică cum a fost Şcoala Ardeleană sau Junimismul, în cultura românească după Marea Unire – vreme de 100 de ani – se pot descifra mai multe tipuri de abordări ale discursului naţional-naţionalist, vizibile în mod foarte sugestiv în artele plastice (folosite abuziv chiar, şi în scop propagandistic atât regalist, cât şi republicanist). Astfel, în arta plastică tradiţionalismul interbelic se manifestă în căutările specificului naţional de rang estetic, extremismul fascist a avut câteva referinţe în grafică aplicată (nu deţinem astfel de piese), avem în schimb reprezentarea naţionalismului roşu (sociaist) după 1947, materializat în istorismul socialist şi folclorismul artei socialiste, totodată naţionalismul comunist al Ceauşismului reflectat în protocronismul numit dacomanie (dacopatie), şi în sfârşit, orientările de tip etno-art ale peroadei postdecembriste.
